2/19/11


el: bine, atunci monolog ca pe patul de moarte: afinitatea mea pentru tine a ramas merea constanta, numai ca si-a schimbat de-a lungul timpului formele; fie am fost impreuna, fie am vrut numai eu sa fim impreana, fie te apreciam pentru ca esti inteligenta si amuzanta, fie pur si simplu baleam pentru ca erai prea sexi. in orice caz, divaghez, ideea e ca mereu vroiam, intr-un fel sau altul sa te am aproape. Vineri, ca de obicei cand vine vorba de ceva important pentru mine, mi-am mancat cuvintele (initial, pe urma m-am imbatat si nu mai stapaneam nici lucrurile cele mai putin importante). Ti-am scris in primul rand pentru ca as fi fost eu mai trist daca ar fi ramas nespus, si in al doilea rand pentru ca nu vreau sa imi asum in niciun fel aparentele imbecile pe care le creez cand sunt beat sau incurcat.
el: acum m-am gandit la ce ti-am scris, ca e din nou vag: aparenta de care vorbeam era ca ai fi fost mai putin importanta decat esti defapt.
el: dar si lamuririle mai rau o strica
el: de ce dracu?!
el: in fine
ea: ai baut?
el: suna la fel?! Vezi, e vorba de prima etapa de vineri. Se confirma.

No comments:

Post a Comment